Prietenul meu EMIL

L-am gasit acum cind nici nu gindeam si nici nu imi mai aminteam ca l-am cautat pe vremuri . Tot pe vremuri furam somnului de prinz minute bune ca sa pot viziona un nou episod. Mi-a ramas in memorie ca un film interesant, o copilarie plina de peripetii si o poveste in care mi-am „jucat” rolul.

Eram fetita si trebuia sa fiu cuminte, eram fetita si mi-era frica de mustrare, eram fetita si mi-era teama sa urc in copaci, aveam chef de shotii, dar nu aveam cu cine le pune la cale. In fine, aveam nevoie de o poveste in care sa gasesc aplicare imaginara pentru toate ghidusiile, ideile si nebuniile care-i pot veni in minte unui copil.

Dupa vreo 20 de ani de la lansare am reusit sa-l vizionez alaturi de alti copii nascuti in fosta URSS.

Emil of Lönneberga sau Эмиль из Леннеберги – filmul pe care l-am urmarit cu atentie de copil, curiozitate de femeie si curaj de baiat!!!

Am aflat astazi ca se impinesc 8 ani de cind mama personajului Emil a trecut in nefiinta, scriitoarea suedeza   Astrid Lindgren a dat nastere unor personaje ce au devenit de-a dreptul celebre (Pepi-Cioraplung(Pepi Sosetica) si Carlson).

Nu mai stiu daca micilor – picilor din zilele noastre poate sa le para interesanta copilaria lui Emil, peripetiile lui Tom Sawyer sau  Vasile Porojan. Pentru ca nu pot intoarce timpul inapoi, revin la filmele, povestile si povestirile de alta data – frumoase, interesante, reale, ( fara pokemoni si telepuzici) povestile copilariei mele.

Astazi am revazut primul episod al serialului despre Emil, maine vreau un alt episod, o alta revenire in lumea copilariei.

Curios, inventiv, haios, dragalas si mare poznas, Emil ramane a fi unul dintre cele mai memorabile personaje, unul dintre cei mai dragi prieteni ai copilariei mele.