SUR – Spitalul de urgenta

SUR .. cam sur si sumbru.  Cind esti dus intr-acolo nu-ti prea arde sa afli citi pacienti sunt internati zilnic, citi angajati are, cite sectii sau citi dintre pacienti ramin ‚repetenti’.

Lucrurile se schimba de indata ce dai la dos citeva injectii, intravenos niste perfuzii, iar oral…oral terciuri fara sare.

Apropo despre diete.  Pe timpuri, ele aveau numere..astazi ele au si nume. Nici numele si nici numarul nu mai conteaza pentru ca dieta de la SUR e una si buna. Ceaiul neaparat chior, supa fara sare, iar medicii fara zimbet. Primul gind cind iti lipesti privirea de chipurile lor e ca se hranesc cu muraturi, acre, sarate, din cele contraindicate bolnailor.

Pacientii. Pacientii sunt o alta specie . Prima conditie e ca acestia sa reziste testelor,experimentelor si stagierilor practicantilor de la medicina. Exact ca in showrile de supravietuire. Unii sunt eliminati, iar altii tratati. In pofida eforturilor nemasurate ale medicilor de a vindeca omenirea pacientii, deocamdata, nu sunt o minoritate ci mai degraba detinatori de polite de asigurare pe cale de disparitie….

Asa cum pomeneam mai devreme, curiozitatea se naste dupa mai mult de 50 grame de… ser fiziologic. Daca nu numeri picaturile din perfuzie, daca nu e comod sa citesti atunci incepi sa urmaresti pacientii impacientati.

Prima a nimerit in vizor  Baba Sasha. Ea era cea mai veche dintre paciente. Nu zic batrina, in pofida celor 83 de ani, anume veche pentru ca era internata de aproape 3 saptamini. Rar pacienti care rezista acolo atita timp. Nu auzea, dar se facea auzita.  Avea un zimbet ce compensa toate acriturile medicale, o blindete pe care nici un chirurg plastician nu ar fi put-o zugravi. Despre raposatu’ sot, baba Sasa a spus putine, mai exact, esentialul.S-a stins de ciroza, in traducere, i-au placut bauturile. Mult mai mult si-a laudat catzeaua ce nu bate si orataniile mute cu care mai schimba o vorba. Cu o sinceritate de copil si o tristete de batrin recunostea ca nu-i place sa vina in ospetie la copii. O fiica ce munceste cit e ziua si vorbeste la telefon cit e noaptea nu mai e gazda buna pentru o batrina.Strabuna, de o intelepciune si  bunatate rara ar fi fost in stare sa tamaduiasca toate durerile SUR-ului, dar au externat-o tocmai cind a venit apetisanta, stilata, bogata, nepoata Sasha.

botero_xx_woman_on_a_bed

Tanti Pasha a inlocuit-o intrun fel pe baba Sasha. Nici una nici alta nu puteau fi trecute …nici cu vederea. Pe cit mica era baba Sasha pe atit de mare era tanti Pasha, era puhava, poate prea umpluta ca sa-i fie depistata o banala apendicita. Pe cit de modesta si delicata era Sasha pe atit de semeata si vulgara era Pasha. Baba Sasha voia acasa , tanti Pasha voia la piata. Cea din urma avea masa ei la piata centrala, doua fete si un sot deplasat din aria de acoperire a normalului. Multe si diferite au fost povestile spuse de ea, pe alocuri imi lasara impresia ca e un sac mare in care s-au adunat toate povestile pietii si ale vietii. Marturisea un act de curaj  povestind despre sotul ei, fost sofer. Dupa petreceri ca a moldoveni se alegea cu cite o chelfaneala ca sa nu uite ce inseamna mina de barbat. Daca nu o batea la petrecere atunci pe drum, daca nici pe drum atunci acasa.’ A mincat bataie multa si buna.  Ai mai placea sa manince multe si bune – carnita, ousoare, cite o roata de cascaval, iar la desert salam. Painea o lasa celor mai flaminzi decit ea. Ajunsa la SUR, Tanti Pasa  si-a zis ca trebuie sa slabeasca si a inceput sa manince la prinz doar cite o bucata de cascaval cam cit o palma de gospodar. La cina era mai selectiva, alegea sa-si alinte foamea cu un crenvursti si doua oua. Nu voia sa moara flaminda. Glumele mustoase si bucatele gustoase s-au epuizat cind treaba s-a ingrosat. Durerile sporeau -medicii intirziau, conform legii ghinionului. Chirurgia a fost destinatia spre care a fost dusa ca o printesa , in ‚careta’. |Firul naratiunii incilcit cu cel al ratiunii ma duce la gindul ca la aceasta ora tanti Pasha mai maninca niste oua, crenvursti Pegas si cite-o palma gospodareasca de cascaval.

Vreau sa cred ca si baba Sasha e bine, are grija de caine, sta la taifas cu orataniile mute si invata minte nevestele din mahala.

Doamna Cucu avea infatisare de evreica. Trasaturile de caracter si comportamentul tradau si ele rudenia ei cu Sara, la Ziva sau la Ezekiel. Cind a intrat in salon, in loc de buna ziua, a intrebat daca nu cumva se aude cucul. Voia neaparat sa auda cucul.

Asa si-a primit numele neoficial  dna Cucu.  Apropo despre cuci, rar se mai gaseste azi un cuc liber si independent , majoritatea lor au fost condamnati la ceasuri de perete, citiva la cartea rosie, iar restul nicidecum de garda la SUR.

Fidela telespectatoare a telenovelelor, dna Cucu avea un suflet bun care ratacea intr-un corp masiv si flasc. Minca orice se oferea la cantina spitalului, dezmierda pe oricine avea sa-i faca un favor, un serviciu si isi vedea de viata doar cu ochiul drept. Cele mai importante fiinte din batrinetea sa era pisica si personajele telenovelelor.

Doamna Pipi era un amalgam de mofturi, naivitati si posibilitati. A patruns in salon, l-a studiat si a evadat. A revenit insa pentru analize gratuite si investigatii necesare. Prea noros timpul si grabit medicul pentru a o fi luminat pe doamna cu durere la pipi.

Vreau sa cred ca in acest moment Dna Cucu externata, sta pe banca din fata blocului, in asteptarea unui  nou episod al filmului ‚Carmelita’, iar doamna Pipi nu mai face nazuri si a uitat de necazuri.

Acum e timpul sa punctez tangentele intre Dna Cucu, tanti Pasha si Dna Pipi. Pe linga faptul ca toate si-au gasit adapost de durere in salonul 301, mai  aveau o meteahna memorabila. Sforaiau. Dupa cina si injectia de seara, ca sa uite de viata amara,  puneau geana pe geana si isi vedeau de sforait, iar sSunetele produse semanau a desteptator pe voci.

Rodica era una dintre cele mai tinere paciente ale salonului 301. Era una dintre putinele care nu sforaia. Arata bine, era dotata. Avea sarmana si un tabiet. Dupa fiecare perfuzie iesea la balcon si-si inhala doza de nicotina. Era fata moderna, detinea doi parinti peste

Satin1 Rodica Toth Poiata

hotare, multe griji si responsabilitati de mama, tata si sora pentru un frate fraier. Putea sa se indigneze, mai putin sa analizeze. Àvea un iubit timpit si un carnet de student.

Rusoaica salonului era eleva, iar in vacanta chelnerita. E cea mai desteapta si citita chelnerita pe care am vazut-o vreodata. Era copil rasfatat, dar educat. Despre cei buni, cumsecade deseori nu prea ai ce scrie. Nu cred ca a depus mare efort pentru a se face remarcata, poate doar acela de a nu trada pe chip durerea produsa de cefazolina. Iesea din sala de proceduri ca un ostas mindru de victoria sa. Nu a fost nevoie de prea multe ture ca sa-l ‚trezeasca’ pe Nenea Sport din salonul 302. L-a trezit si pe el si muza sa, asa incit intr-o buna seara s-a pomenit Rusoaica cu un apel de la el. Pacientul Sport i-a recitat o poezie pe care tocmai o asternuse de dragul ei. Eh, de-ar sti tineretea cite poate batrinetea….

Toate povestile au un sfirsit, chiar si cele nenascute. Povestea SUR – ului insa, e una fara de sfirsit, personajele ei sunt multe si diferite, cu ‘mici’ dureri  si mari sperante.