Frumoasa pasare e ariciul…

…daca o shutezi ZBOARA.

Cercelush s-a imbatat. Toti cercelushii ca cercelushii numai eu „deosebit”.

 Daca ceilalti sunt imbatati de cuvinte dulci apoi eu m-am incumetat sa ma imbat (agatat de urechea shefei) cu aroma de levantica. In pelerinajul-„voiaju’ ” de ieri am auzit multe , mare scirba insa ca nu le tin minte pe toate, mi-au depasit capacitatea de stocare, stiu insa cu certitudine ca e frumoasa pasarea ariciul…Voi cita-o pe shefa mea care mi-a istorisit asa:

„La Nistru , la margioara / s-au strins aricii gramajoara /si au uitat de viata-amara…..Imbatata de aroma levanticai, muza imbratiseaza citeva rime, saruta citeva urme de zimbet si inaripeaza puishori de vise indragostite.

Toate drumurile duceau spre Roma, dar noi am apucat-o in sens invers ca sa ajungem acolo unde cineva isi gaseste linistea, altcineva refugiu, unii gasesc sprinjin, iar altii isi potolesc setea de aventura.

In posesia a shase ruxacuri,a  douasprezece talpi si a unui drum rabdator cu fiece calator am iesit destoinic din aria de acoperire a operatorului nostru atotauzitor.

Noi, doisprezece ochishori de sase calatori, am prins o seara de vara pe care am indulcit-o cu  cireasa amara, am cuprins cimpii si ascultat ciocirlii, sase fosti copii am cautat peripetii. Dar am descoperit mai mult de atit. Am ratacit pe cararusile pietruite, am pasit pe treptele sfintite de roua diminetilor, obosite de pasii drumetilor . Am vazut cum lumineaza zorii , am retrait fiorii unui inceput si am  nascut un dor de revenire la Tipova!”